Cabinet de psihologie Mihaela Sterian

Abstract: Anxietatea de test reprezintă o tulburare ce a ridicat multiple probleme, atât de diagnostic, cât şi de clasificare. Lucrarea de faţă îşi propune să prezinte un scurt istoric al teoriilor care au abordat conceptul de anxietate de testare, să evalueze  factorii determinanţi ai anxietăţii de test, manifestările specifice, relaţia cu performanţele la testele de abilităţi şi cu performanţele şcolare sau academice, relaţia cu motivaţia pentru succesul şcolar sau academic, respectiv metodele şi tehnicile cunoscute în domeniul intervenţiei în vederea reducerii şi/sau prevenirii simptomelor specifice.

Cuvinte cheie: evaluare, performanţă, motivare, cercetare , teorie, anxietate stare, anxietate trăsătură

Introducere

Conform Enciclopediei de Psihologie Gale, editată de B. Strickland (2001), anxietatea faţă de testare este definită ca  o „stare” caracterizată prin simptome specifice, persistente şi severe de anxietate pe care unele persoane le resimt în diverse situaţii de testare, simptome care interferează cu performanţele pe care acestea le obţin. Elevii/studenţii cu anxietate de test manifestă un grad mai ridicat de “îngrijorare” comparativ cu cei care nu sunt afectaţi de această disfuncţie afectivă. Ca urmare, elevii cu anxietate de test au tendinţa de a distorsiona semnificaţia situaţiei de evaluare, aspect care le induce inhibiţie şi disfuncţii în plan cognitiv şi afectiv.  În general, frica de eşec  nu se  limitează doar la test, ei prezentând simptome similare şi când trebuie să se confrunte cu diverse sarcini în plan social. Studiile de specialitate realizate pe această temă au indicat faptul că 60%  dintre persoanele cu anxietate de test pot fi diagnosticate cu tulburare anxioasă, conform criteriilor din  DSM III.

Cercetările asupra anxietăţii faţă de testare au o istorie lungă şi complexă, primele rezultate fiind publicate în 1914 (cf. Zeidner, 1998).  Sarason şi Mandler au studiat relaţia  dintre anxietatea faţă de testare şi rezultatele obţinute la diverse teste cognitive, publicând primele studii pertinente pe această temă în 1952 (cf. Stöber şi Pekrun, 2004). Aceste rezultate au furnizat baza teoretică pentru elaborarea  primului instrument  în domeniul evaluării diferenţelor interindividuale privind anxietatea faţă de testare. Este vorba despre Scala pentru evaluarea anxietăţii faţă de testare/Test Anxiety Scale – TAS (Sarason, 1978). Preocupările intensive ale cercetătorilor din numeroase ţări (SUA, Germania, Japonia, India, Israel, Turcia, Ungaria) s-au materializat într-un corpus bogat de observaţii, precum şi în creşterea remarcabilă a numărului de publicaţii ştiinţifice pe tema anxietăţii faţă de testare (după aprecierile lui Zeidner – 1998, mai mult de 1000 la începutul anilor 1980).Astfel, în următorii 20 de ani, s-au făcut progrese notabile în conceptualizarea anxietăţii faţă de testare, dezvoltându-se  numeroase teorii explicative.

 O scurtă istorie a conceptului  anxietate faţă de testare

Cercetările asupra anxietăţii faţă de testare au o istorie lungă şi complexă, primele rezultate fiind publicate în 1914 (cf. Zeidner, 1998). 

­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­Sarason şi Mandler au studiat relaţia  dintre anxietatea faţă de testare şi rezultatele obţinute la diverse teste cognitive, publicând primele studii pertinente pe această temă în 1952 (cf. Stöber şi Pekrun, 2004). Aceste rezultate au furnizat baza teoretică pentru elaborarea  primului instrument  în domeniul evaluării diferenţelor interindividuale privind anxietatea faţă de testare. Este vorba despre Scala pentru evaluarea anxietăţii faţă de testare/Test Anxiety Scale – TAS (Sarason, 1978). Preocupările intensive ale cercetătorilor din numeroase ţări (SUA, Germania, Japonia, India, Israel, Turcia, Ungaria) s-au materializat într-un corpus bogat de observaţii, precum şi în creşterea remarcabilă a numărului de publicaţii ştiinţifice pe tema anxietăţii faţă de testare (după aprecierile lui Zeidner – 1998, mai mult de 1000 la începutul anilor 1980).Astfel, în următorii 20 de ani, s-au făcut progrese notabile în conceptualizarea anxietăţii faţă de testare, dezvoltându-se  numeroase teorii explicative.

Dintre teoriile de abordare a variabilei anxietate de testare, menționăm: teoria interacţională,  teoria tranzacţională a anxietăţii faţă de testare, teoria deficitului în procesarea de bază a informaţiilor. Teoria interacţională a fost  elaborată de Endler (1975, 1980) care propune  două dimeniuni fundamentale în studiul anxietăţii: anxietatea stare şi anxietatea trăsătură. Anxietate stare se referă la o condiţie emoţională tranzitorie, iar anxietatea trăsătură vizează o predispoziţie relativ stabilă de a răspunde la  anumite tipuri de stres. Pe baza analizei factoriale, Endler şi Rosenstein (1962) au identificat trei factori situaţionali: ameninţarea interpersonală, pericolul fizic, ameninţarea ambiguă cu impact semnificativ  în  inducerea anxietăţii de testare.  Zeidner (1998) a propus teoria  tranzacţională al anxietăţii faţă de testare care integrează o serie de elemente definitorii pentru înţelegerea  acestui construct: trăsăturile situaţiilor evaluative (natura  şi dificultatea sarcinilor, constrângerile legate de timp, caracteristicile mediului fizic, însuşirile examinatorilor, etc.), variabilele personale ale subiectului (nevoia acută de realizare, auto-eficacitatea, abilităţile şcolare, capacitatea de procesare a informaţiilor, deprinderile şi abilităţile legate de studiu şi de pregătirea pentru teste şi examene, etc.), reprezentările subiectul referitor la situaţiile de testare (evaluări şi reevaluări ale situaţiilor de testare ca fiind ameninţătoare sau ca reprezentând o provocare), anxietatea pe care subiectul o resimte efectiv într-o situaţie de testare (preocupările cognitive, reacţiile emoţionale, activarea fiziologică), răspunsurile cu valoare adaptativă ale subiectului (mecanisme de reducere a anxietăţii resimţită în plan subiectiv, precum şi strategiile active sau pasive de adaptare la sarcinile pe care le implică situaţiile evaluative), etc.

Conceptualizãrile contemporane legate de efectele anxietãţii faţă de testare  s-au concentrat asupra deficienţelor în procesarea informaţiilor, care par să intervină în diferite faze ale ciclului de învăţare-testare (Covington, 1985; Schwarzer şi Jerusalem, 1992; Cassady şi Johnson, 2002; citaţi de Cassady, 2004).

Conceptul de anxietate de testare  nu a fost inclus în DSM, dar a atras atenţia cercetărilor în domeniu încă de la începutul secolului 20. În timpul discuţiilor pentru  DSM IV, anxietatea de test a fost considerată ca fiind o formă de anxietate socială. Deoarece frica de a fi evaluat negativ stă la baza anxietăţii de test, cercetătorii au asumat că aceasta reprezintă un subtip al anxietăţii sociale.

Către o perspectivă integrată asupra “anxietăţii faţă de testare”

Anxietatea faţă de testare (diverse teste, lucrări de control, teze, examene, concursuri şcolare, etc.) este o variabilă specifică mediului scolar şi academic,  prezentă la mulţi dintre elevi sau dintre studenţi. Astfel, potrivit lui Shaked (1996; citat de Moore, 2006), aproximativ 30 % dintre toţi elevii şi studenţii americani sufereau de un anumit nivel al anxietăţii faţă de testare. Printre simptomele caracteristice anxietătii de testare se numără: asocierea rezultatului testării cu valoarea personală, jenă în faţa unui profesor, teama de indepărtare dată de părinţi sau prieteni, presiunea timpului, teama de pierdere a controlului. Simptomele fizice includ accelerarea bătăilor inimii, uscăciunea gurii, transpiraţie abundentă, dureri ale stomacului, senzaţii de vertij, senzaţii frecvente de urinare. În acest sens, unii cercetători au considerat  anxietatea de test  ca fiind o afecţiune cronică, care îi obligă să facă faţă unor rezultate negative, care nu reflectă în mod corect nivelul lor de cunoştinţe. Anxietatea faţă de testare interferează negativ cu capacitatea de concentrare a atenţiei şi performanţa mnezică, făcând dificilă  reamintirea materialului învăţat pentru test/examen.

Un număr considerabil de cercetări au fost efectuate în vederea studierii consecinţelor pe care anxietatea faţă de testare le are în planul funcţionării individuale, în care au fost incluse şi performanţa la teste de abilităţi cognitive sau la testele şcolare ( achievement tests).  Concluziile acestor cercetări converg la concluzia că anxietatea faţă de testare determină scăderea performanţelor la testele destinate evaluării aptitudinilor cognitive şi intelectuale (Sarason, 1980; Tryon, 1980; apud Zeidner, 1998; Hembree, 1988). De asemenea, rezultatele cercetărilor au evidenţiat o corelaţie pozitivă între nivelul ridicat al anxietăţii faţă de testare  şi performanţe şcolare/academice , în sensul că un nivel ridicat de anxietate de testare se reflectă negativ în rezultatele şcolare (Hill şi Sarason, 1966; Spielberger, 1962; apud Zeidner, 1998; Hembree, 1988).

S-a demonstrat că anxietatea faţă de testare interferează negativ cu performanţa la diverse teste care măsoară funcţionarea cognitivă şi intelectuală atât în situaţiile experimentale de laborator (Deffenbacher, 1978; Nottelmann şi Hill, 1977; apud Zeidner, 1998), cât şi în situaţiile concrete din viaţa reală – cum este cazul testelor şi al examenelor susţinute de elevi sau de studenţi (Alpert şi Haber, 1960; Zeidner şi Nevo, 1992; Zeidner, Klingman şi Papko, 1988; apud Zeidner, 1998).

Tobias (1986; citat de Zeidner, 1998) a identificat o relaţie directă între nivelul auto-raportat al anxietăţii faţă de testare şi dificultăţile legate de procesarea informaţiilor, pe care subiecţii le întâmpină atunci când se confruntă cu diverse sarcini.

O abordare în explicarea corelaţiilor negative scăzute dintre anxietatea faţă de testare şi performanţă subliniază importanţa unor aspecte situaţionale.Krohne (1980; citat de Bowler, 1987) susţine că anxietatea faţă de testare joacã un rol indirect, dependent de timpul disponibil şi de pregătirea pentru test. Dacă un examen scris este anunţat pe neaşteptate şi, prin urmare, pregătirea pentru acesta nu este posibilă, varianţa performanţelor poate fi explicată prin diferenţele individuale în ceea ce priveşte deprinderile esenţiale legate de studiu şi de învăţare pe care le prezintă studenţii. Pe de altă parte, dacă este posibilă pregătirea din timp pentru test, studenţii anxioşi îşi vor concentra atenţia pe dezvoltarea unor mecanisme de coping, pentru a depăşi posibila ameninţare pe care o reprezintă situaţia de evaluare. Studenţii cu un nivel ridicat al anxietăţii faţă de testare au dificultãţi în procesele cognitive, altele decât cele legate de eşecul în reamintirea informaţiilor, aşa cum susţineau cercetările clasice. Astfel, studenţii cu un nivel ridicat al anxietăţii faţă de testare manifestã probleme în procesele de codare şi de reţinere (păstrare) a informaţiilor, acestea conducând, în cele mai multe cazuri, la o reprezentare conceptualã inadecvatã a conţinuturilor pe care trebuie să le înveţe (Mueller, 1980; Benjamnin, McKeachie, Lin şi Holinger, 1981; McKeachie, 1984; Naveh-Benjamin, 1991; citaţi de Cassady, 2004).

Pentru explicarea relaţiei dintre anxietatea faţă de testare (frica de evaluare) şi performanţele academice, Becker (1982; citat de Salamé, 1984) propune un model interacţional în care ţine cont de două variabile: motivaţia de realizare şi orientarea către eşec. Motivaţia de realizare este definită prin conjuncţia dintre nivelul de aspiraţie şi importanţa pe care elevul sau studentul o acordă examinării, în timp ce orientarea către eşec este descrisă prin percepţia negativă pe care elevul sau studentul o are cu privire la nivelul propriilor competenţe, expectanţele cu privire la eşec şi prin aversiunea faţă de examen. Motivaţia de realizare şi orientarea către eşec se combină determinând, pe de o parte, reacţiile emoţionale pe care elevul sau studentul le manifestă, atunci când urmează să se confrunte cu un examen (de exemplu, creşterea nivelului anxietăţii pe măsura apropierii examenului), iar pe de alta, direcţia comportamentelor destinate adaptării şi, la sfârşitul examenului, performanţa pe care elevul sau studentul o va obţine.

Metode de evaluare a anxietăţii faţă de testare

Printre teste de referinţă  pentru evaluarea anxietăţii se numără  „Scala pentru evaluarea anxietăţii faţă de testare în rândul copiilor (TASC),  pe baza căreia , cercetătorii  Hill şi Wigfield (1984) au relevat că patru până la cinci milioane de copii din şcolile elementare şi secundare din Statele Unite ale Americii ar experimenta efectele negative ale anxietăţii faţă de testare. Spielberger, Pollens şi Worden (1984) au estimat că 20 până la   40 % dintre studenţii de colegiu au experimentat frica de diverse situaţii sociale evaluative, printre care se numără şi anxietatea faţă de testare (apud Hall, 2005). Conform afirmaţiilor lui Shaked (1996), aproximativ 30 % dintre toţi elevii şi studenţii americani sufereau de un anumit nivel al anxietăţii faţă de testare (apud Moore, 2006).

O contrinuţie semnificativă în domeniul metodelor de evaluare a anxietăţii a fost adusă de C. D. Spielberger  care a elaborat şi dezvoltat, de-a lungul a peste 40 de ani de cercetări teoretice şi empirice, a Inventarului pentru evaluarea anxietăţii-stare şi a anxietăţii-trăsătură/State-Trait Anxiety Inventory (STAI), instrument prin care a fost testată empiric distincţia dintre anxietatea-stare şi anxietatea-trăsătură, realizată încă din anii 1960 de către R. B. Cattell.

În colaborare cu mai mulţi doctoranzi şi practicieni, Spielberger a efectuat numeroase cercetări utilizând Inventarul pentru evaluarea anxietăţii faţă de testare/Test Anxiety Inventory (TAI) ca probă pentru evaluarea nivelului anxietăţii faţă de testare şi a dimensiunilor acesteia. Prima ediţie a inventarului a fost publicată în 1980. De peste un sfert de secol, inventarul este foarte frecvent utilizat atât în studiile empirice de teren, cât şi în practica evaluării în mediul şcolar şi în cel academic. Analizat din punctul de vedere al back-ground-ului conceptual şi al structurii, inventarul TAI este similar cu Scala pentru evaluarea anxietăţii-trăsătură din STAI care măsoară predispoziţia generală a adolescenţilor şi a adulţilor către simptome de anxietate. Pe lângă evaluarea diferenţelor interindividuale în ceea ce priveşte predispoziţia către anxietate în situaţii de testare, inventarul conţine două scale care permit evaluarea preocupărilor cognitive legate de eşec (Îngrijorare), respectiv a reacţiilor emoţionale (Emotivitate) – cele două dimensiuni de bază ale anxietăţii faţă de testare descrise de Liebert şi Morris. Deşi, iniţial, inventarul a fost conceput pentru a evalua anxietatea faţă de testare în rândul studenţilor, ulterior a fost utilizat cu succes şi în populaţia de elevi de liceu.

Studiul efectuat de N.Roberto, B.Varga. H.Ferguson (1989) arată că scala reprezintă o validitate concurentă cu alte scale de măsurare a anxietăţii.  Apariţia scalei multiple de anxietate/depresie (Child Behavior Checklist) a lui Achenbach (1991) a favorizat corelarea datelor obţinute de chestionarele de anxietate  cu scopul general al elevului, obţinut pe baza acestor grile de comportament pe care le completează părinţii (  Nuţ., S.,2003, Anxietate şi performanţă la tineri,Editura Eurostampa, Timişoara, p. 11).

Cea mai recentă scală elaborată de March (1996) vizează evaluarea  multidimensională a anxietăţii copilului  (inclusiv a anxietăţii faţă de testare) pe baza a patru factori (Multidimensional Anxiety Scale for Children).

Metode de intervenţie pentru atenuarea anxietăţii faţă de testare

În vederea ameliorării simptomelor specifice anxietăţii faţă de testare, au fost experimentate mai multe metode (biofeedback-ul, hipnoza, terapia cognitiv-comportamentală, terapia raţional-emotivă, desensibilizarea sistematică, training-ul destinat îmbunătăţirii practicilor legate de studiu). Însă, unele studii au arătat că, dintre toate aceste metode, terapia cognitiv-comportamentală, combinată cu training-ul destinat îmbunătăţirii practicilor legate de studiu şi învăţare, pare a fi cea mai eficientă metodă pentru reducerea anxietăţii faţă de testare şi îmbunătăţirea performanţelor academice (Algaze, 1979; cf. Spielberger, 1980; Ergene, 2003).

Numeroase alte dovezi empirice au sugerat faptul că cele două componente ale anxietăţii faţă de testare pot fi distinse una de cealaltă, printr-o serie de caracteristici (apud Herrmann, Liepmann şi Otto, 1987). De exemplu, scorurile la componenta Îngrijorare rãmân destul de stabile în timp, în timp ce scorurile la componenta Emotivitate cresc imediat înainte de confruntarea cu situaţiile de testare, după care scad rapid.

 Scorurile la componenta Îngrijorare pot fi ameliorate prin administrarea unui feedback legat de performanţele bune, în timp ce scorurile la componenta Emotivitate par să nu fie influenţate de variabilele cognitive, precum feedback-ul (Wine, 1982; citat de Herrmann, Liepmann şi Otto, 1987). Cogniţiile negative legate de factorul Îngrijorare sunt mai strâns legate de scăderea performanţelor decât reacţiile emoţionale (Holling şi Otto, 1981; citaţi de Herrmann, Liepmann şi Otto, 1987) şi sunt într-un mai mare grad responsabile de menţinerea anxietăţii faţă de testare (Deffenbacher, 1980; citat de Herrmann, Liepmann şi Otto, 1987).

Concluzii

Anxietatea de test reprezintă o tulburare de interes actual. Fie că va rămâne un subtip al anxietăţii sociale, cum e în momentul de faţă clasată în DSM IV, fie că va fi definită ca o entitate de sine stătătoare, incidenţa crescută în rândul populaţiei o clasează în rândul celor mai frecvente tipuri de anxietate, recunoaşterea ei şi găsirea de metode terapeutice adecvate fiind extrem de importantă.

Bibliografie

1. Susan M. Bogels, Lynn Alden, Deborah C. Beidel, Lee Anna Clark, Daniel S. Pine, Murray B. Stein and Marisol Voncken DEPRESSION AND ANXIETY 27 : 168–189 (2010) SOCIAL ANXIETY DISORDER: QUESTIONS AND ANSWERS FOR THE DSM-V
2. Spielberger, C.D., & Sarason, I.G. (Ed.).(1985). Stress and anxiety (Vol. 9). Washington: Hemisphere Publishing Corporation.
3. J Abnorm Child Psychol. 1988 Jun;16(3):275-87. Comorbidity of test anxiety and other anxiety disorders in children. Beidel DC, Turner SM. Department of Psychiatry, University of Pittsburgh School of Medicine, Pennsylvania 15213.
4. Karestan C. Koenen, Ph.D., Terrie E. Moffitt, Ph.D., Andrea L. Roberts, Ph.D., Laurie T. Martin, Sc.D., M.P.H., Laura Kubzansky, Ph.D., M.P.H., HonaLee Harrington, B.A., Richie Poulton, Ph.D., and Avshalom Caspi, Ph.D. Childhood IQ and Adult Mental Disorders: A Test of the Cognitive Reserve Hypothesis.